Pluralul confuz al articolelor vestimentare: între normă și uz
De ce spunem „pijamale” și nu „pijama”? Această întrebare aparent simplă dezvăluie o complexitate lingvistică fascinantă. În limba română, pluralul unor articole vestimentare este adesea utilizat greșit, influențat de uzul cotidian sau de alte limbi, precum engleza. Ana Iorga, în cadrul rubricii „Pe cuvânt” de la Antena 3 CNN, a explicat cum aceste confuzii apar frecvent și ce spune norma academică despre ele.
Influența limbii engleze asupra pluralului în română
Un exemplu notabil este cuvântul „pijama”. În engleză, termenul „pyjamas” are formă de plural, ceea ce poate influența modul în care este utilizat în română. Deși corect este să spunem „o pijama” la singular și „pijamale” la plural, uzul cotidian adesea ignoră această distincție. Situația este similară pentru alte articole vestimentare, cum ar fi „pantaloni” sau „ochelari”. În engleză, „pants” și „scissors” sunt la plural, în timp ce în română există forme de singular precum „pantalon” sau „foarfecă”.
Norma academică versus uzul cotidian
Norma academică în română specifică utilizarea singularului pentru articole precum „pantalon” sau „chilot”, însă în uzul cotidian pluralul este preferat. De exemplu, spunem „Ea poartă pantalonii albaștri” în loc de „Ea poartă pantalonul albastru”. Totuși, există articole vestimentare care au doar formă de plural, cum ar fi „blugi”, „boxeri” sau „ochelari”. Aceste excepții complică și mai mult regulile.
Particularități istorice și regionale
Istoria limbii române adaugă un strat suplimentar de complexitate. În trecut, multe tipuri de pantaloni aveau doar forma de plural, cum ar fi „berneveci” sau „șalvari”. De asemenea, în unele regiuni, termenul „foarfeci” este încă utilizat, deși norma actuală recomandă „foarfecă” la singular. Aceste variații regionale și istorice reflectă diversitatea limbii și modul în care aceasta evoluează.
O dilemă lingvistică universală
Problema pluralului pentru articolele vestimentare nu este specifică doar limbii române. În multe limbi, obiectele formate din elemente pereche, cum ar fi „ochelarii” sau „foarfeca”, sunt tratate diferit. În engleză, de exemplu, „scissors” este întotdeauna la plural, în timp ce în română forma singulară este acceptată. Aceste diferențe subliniază modul în care limbile decupează realitatea în moduri distincte.
Concluzii fără concluzii
Deși norma academică oferă reguli clare, uzul cotidian și influențele externe, precum limba engleză, continuă să modeleze modul în care folosim pluralul articolelor vestimentare. Această dinamică între normă și uz reflectă nu doar complexitatea limbii române, ci și adaptabilitatea sa în fața schimbărilor culturale și lingvistice globale.