Procedura de suspendare a președintelui: între inutilitate și spectacol politic
Într-un context politic tensionat, partidele extremiste din Parlament – AUR, POT și SOS – au anunțat că au strâns numărul minim de semnături necesare pentru a iniția procedura de suspendare a președintelui Klaus Iohannis. Cu toate acestea, analiza situației relevă o serie de obstacole majore care fac ca această inițiativă să fie considerată mai degrabă un exercițiu politic decât o acțiune cu șanse reale de succes.
Un demers lipsit de susținere parlamentară
Deși cele trei partide au reușit să adune 161 de semnături, depășind pragul minim de 155, numărul total de voturi necesare pentru suspendare este de 233. În absența sprijinului din partea USR și a altor partide pro-occidentale, această cifră rămâne de neatins. Singurul parlamentar USR care semnase inițial, Emanuel Ungureanu, și-a retras ulterior semnătura, refuzând să se asocieze cu partidele extremiste.
În plus, surse din Coaliție au indicat că solicitarea va fi discutată abia după începerea noii sesiuni parlamentare, la începutul lunii februarie. Acest calendar întârzie orice posibilă acțiune și reduce și mai mult relevanța practică a demersului, având în vedere că mandatul președintelui se încheie oricum în luna mai.
Constituția și pașii procedurali
Conform articolului 95 din Constituție, suspendarea președintelui poate fi inițiată de o treime din parlamentari și trebuie aprobată de majoritatea deputaților și senatorilor, după consultarea Curții Constituționale. În cazul în care suspendarea este adoptată, un referendum pentru demitere trebuie organizat în termen de 30 de zile. În această perioadă, funcția de președinte interimar este preluată de președintele Senatului.
Istoria recentă arată că astfel de proceduri au fost inițiate de două ori, în mandatele lui Traian Băsescu, dar fără succes. În 2007, 74% dintre votanți s-au opus suspendării, iar în 2012 referendumul nu a atins cvorumul necesar.
Un mesaj problematic pentru partenerii internaționali
Inițiativa de suspendare, chiar dacă improbabilă, transmite un semnal de instabilitate politică partenerilor internaționali ai României. Într-un moment în care țara are nevoie de coeziune și stabilitate, astfel de acțiuni pot fi percepute ca fiind contraproductive și pot afecta imaginea României pe scena internațională.
Un spectacol politic pentru câștig electoral
Criticii consideră că această inițiativă este mai degrabă un mijloc de a atrage atenția publicului și de a mobiliza susținătorii partidelor extremiste. Prin menținerea subiectului pe agenda publică, liderii acestor formațiuni încearcă să capitalizeze pe nemulțumirile unei părți a societății, fără a avea însă o strategie concretă pentru atingerea obiectivelor declarate.
Concluzii implicite: o procedură fără viitor
În absența unei susțineri parlamentare largi și având în vedere calendarul politic, procedura de suspendare a președintelui Klaus Iohannis pare să fie sortită eșecului. Mai mult, aceasta riscă să fie percepută ca o manevră politică lipsită de substanță, menită să distragă atenția de la alte probleme importante ale țării.