Un kilogram de orez, o întrebare și o călătorie în timp
Într-o dimineață de vară, cu gândul la sarmalele de Crăciun și Paști, am pornit în căutarea unui kilogram de orez și a unui litru de ulei. Drumul spre magazinul alimentar mi-a adus aminte de copilărie, de drumul spre școală și înapoi, de călătoriile cu căruța de la primărie. În cele trei minute cu mașina mea de modă veche, amintirile s-au împletit cu realitatea prezentului.
Magazinul alimentar: o fereastră spre trecut
Magazinul alimentar, o băcănie țărănească, era plin de produse alimentare strict necesare. Înainte, îi ziceam „cooperativă”. Acum, nu mai are un nume anume. Înăuntru, o ființă preocupată ștergea taraba de praf sau de făină căzută dintr-un pachet spart.
Întâlnirea cu trecutul
Întâlnirea cu ființa din spatele tejghelei a fost simplă și fără floricele. În spatele ei, se afla o încăpere unde odihneau registrele cu morții și plecații din țară, eroii, divorțurile și pământurile și pădurile. Peste ele domnea Domnișoara Maria, o femeie singură din altă poveste plină de mistere din comuna Mărtinești.
Amintiri de la Mărtinești
La Mărtinești am făcut primii patru ani de școală, am descoperit lumea, depărtarea și violența feminină. În acea clădire, se țineau balurile, recitalurile de muzică populară, se proiectau filme și se țineau ședințele de pregătire a cetățenilor pentru „ăla” și război, alegeri și combaterea dăunătorilor de primăvară.
Întâlnirea cu prezentul
În cele din urmă, am ajuns la tejghea și am cerut un kilogram de orez și un litru de ulei. În spatele vitrinei cu mezeluri, o față luminată m-a întâmpinat cu un zâmbet. O tânără de vreo 20 de ani, cu păr lung și o privire ca o lumină de acum jumătate de secol, mi-a răspuns cu o politețe de altă vreme.
Sursa: Top Secret Craiova