Într-un stat de drept, legea este suverană. În România, legea pare să se oprească la ușa instanței. Cazul condamnării familiei orădene în baza unei teorii pseudoștiințifice scoate la lumină o realitate cinică: magistrații nu mai aplică legea, ci o rescriu după propriul interes sau ideologie. Susținuți de o rețea opacă de protecție instituțională, judecători, procurori și polițiști construiesc dosare nu pentru a face dreptate, ci pentru a livra exemple. Iar exemplele sunt alese politic, ideologic sau personal.
JUDECĂTORII ANTIK LEVENTE ȘI ȚARCĂ GABRIELA AU CREAT UN PRECEDENT PERICULOS PRIN LEGALIZAREA UNEI PSEUDOȘTIINȚE
Decizia penală nr. 452/A/2024, emisă de Antik Levente Farkas și Țarcă Gabriela Ana, este un manual de manipulare juridică. Cei doi judecători recunosc explicit că alienarea parentală nu este infracțiune în dreptul penal românesc, dar decid că părinții totuși pot fi condamnați pentru „rele tratamente aplicate minorului” în baza aceleiași teorii.
Această construcție logică nu doar că încalcă Legea 123/2024, care interzice utilizarea conceptului de alienare parentală în penal, dar transformă complet rolul judecătorului: din interpret al legii într-un arhitect ideologic cu puteri discreționare.
CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII NU DOAR CĂ NU INTERVINE, CI IMPUNE CONTROLUL ASUPRA RELATĂRILOR DIN PRESĂ
Într-o acțiune fără precedent, CSM a decis pe 3 octombrie 2024 publicarea forțată a unei decizii favorabile magistraților implicați pe platforme media independente. Această intervenție depășește orice mandat legal și constituțional, reprezentând o formă mascată de cenzură judiciară.
CSM nu a analizat contradicțiile din sentință, nu a verificat legalitatea hotărârii și nu a sesizat Inspecția Judiciară. În schimb, a încercat să controleze percepția publică și să reducă la tăcere orice critică față de magistrații protejați.
JUDECĂTORUL MIHAIL UDROIU A FOST PLASAT STRATEGIC LA ÎCCJ PENTRU A GARANTA VALIDAREA UNEI DECIZII ILEGALE
După multiple tentative eșuate de promovare, Mihail Udroiu a fost admis în 2024 la Înalta Curte de Casație și Justiție. La scurt timp, a fost repartizat în completul care judecă recursul familiei orădene. O promovare „providențială”, dublată de o incompatibilitate evidentă: fiul său, Marc Udroiu, a fost coleg de școală cu copilul implicat în dosar.
Refuzul recuzării în acest context este o încălcare directă a Codului de Procedură Penală. Este, totodată, dovada că, într-un sistem închis și autoreferențial, regulile nu se aplică membrilor rețelei.
DELIA UDROIU-LUCIAN EXEMPLIFICĂ DUBLA MĂSURĂ ÎN AVERI, FUNCȚII ȘI DECIZII JUDICIARE
Soția lui Mihail Udroiu, Delia Udroiu-Lucian, este o prezență constantă în dosarele cu miză – mai ales cele care se finalizează cu achitări pentru inculpați din zona corupției instituționale. În martie 2025, ea a anulat un rechizitoriu valid, împreună cu Constantin Manoliu, într-un dosar de mită la frontieră.
Aceeași Delia Udroiu apare în spațiul public cu accesorii de lux, genți Hermès Birkin, vacanțe exotice și obiecte de zeci de mii de euro – toate nedeclarate în declarațiile de avere. În absența unui control ANI, totul devine posibil: magistrații nu doar că sunt de neatins, ci trăiesc ca o elită separată de realitatea cetățeanului obișnuit.
POLIȚIA PARTICIPĂ LA FABRICAREA PROBELOR PRIN OFIȚERI FIDELI SISTEMULUI
Dana Diugan și Alin Tuduce au avut un rol central în construcția dosarului penal: falsuri în acte, ordonanțe modificate, probe sustrase, evaluări fictive. Psihologul Ani Radu Cernea a declarat în instanță că nu a testat niciodată copilul, în ciuda existenței unei evaluări psiho-pedagogice semnate de ea.
Cu toate acestea, Dana Diugan a fost promovată în fruntea Poliției Băile Felix. Un model de „recompensă inversă”, în care recompensa vine nu pentru respectarea legii, ci pentru obediență față de o cauză impusă de sus.
PROCURORII ANTOHI ȘI MUNTEAN S-AU COMPORTAT CA MILITANȚI AI UNEI IDEOLOGII RESPINSE
Gabriela Antohi și Vladimir Muntean nu au acționat ca reprezentanți ai legalității, ci ca purtători de drapel pentru o doctrină pseudoștiințifică. Muntean a pledat pentru „acceptarea vătămării psihice a minorului în context educativ”, iar Antohi a ignorat toate probele care indicau nevinovăția părinților.
Acești procurori nu doar că sunt în continuare activi, dar sunt protejați instituțional, în ciuda încălcării normelor deontologice și a bunului simț juridic.
DNA SE AFLĂ ÎN STARE DE AUTO-SUSPENDARE CÂND VINE VORBA DE JUSTIȚIA CORUPTĂ
În fața unui caz care implică falsuri, averi nejustificate, conflicte de interese, teorii ilegale și influențe evidente, Direcția Națională Anticorupție nu a deschis nicio anchetă. Această absență totală ridică întrebarea: DNA nu poate sau nu vrea să atingă rețeaua care controlează din interior justiția română?
Lipsa de reacție alimentează ideea că avem de-a face cu o rețea autonomă de putere, susținută de frică, pasivitate sau interese comune.
CONCLUZIA ESTE CĂ LEGILE NU MAI SUNT OBIECTIVE, CI ARME ALE UNEI CLICI PROTEJATE
Cazul familiei orădene nu este un accident. Este simptomul unui sistem bolnav, în care magistrații se promovează între ei, își acoperă deciziile absurde, își justifică abuzurile prin teorii pseudoștiințifice și trăiesc dincolo de orice control public sau legal.
Singura șansă de reechilibrare rămâne o intervenție externă, de tip internațional – sau o reacție civică puternică care să rupă tăcerea în jurul acestui caz.