Adăposturile pentru populație: o problemă ignorată sau o prioritate națională?
Într-o perioadă marcată de incertitudini geopolitice și riscuri crescute, România se confruntă cu o realitate alarmantă: doar 3% din populație are acces la adăposturi în caz de război sau dezastre naturale. Această statistică, dezvăluită de un raport al Curții de Conturi, scoate la lumină o problemă sistemică ce necesită o atenție urgentă și resurse financiare semnificative.
Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, a subliniat necesitatea alocării de fonduri pentru renovarea și modernizarea adăposturilor existente. În opinia sa, creșterea numărului de adăposturi este direct proporțională cu finanțarea disponibilă, iar prioritizarea acestui aspect este esențială pentru siguranța populației. Exemplul Finlandei, care a continuat să construiască adăposturi chiar și după încheierea Războiului Rece, arată că o astfel de strategie poate asigura o protecție sporită pe termen lung.
Inspecțiile IGSU: o radiografie a problemelor
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) a efectuat în 2024 controale la peste 2.200 de adăposturi și a aplicat amenzi în valoare de aproape 400.000 de lei. Principalele nereguli identificate includ inundații, instalații electrice degradate și conducte care traversează spațiile destinate adăpostirii. De asemenea, multe adăposturi sunt utilizate pentru depozitarea materialelor, ceea ce le face inutilizabile în situații de urgență.
Arafat a menționat că, deși aceste materiale pot fi îndepărtate într-un interval scurt de timp, adăposturile trebuie să fie pregătite pentru utilizare imediată. Responsabilitatea pentru întreținerea lor revine fie autorităților locale, fie proprietarilor, în cazul clădirilor private. IGSU are autoritatea de a impune conformarea prin amenzi și avertismente, însă problema persistă din cauza lipsei de resurse și a prioritizării scăzute.
Un apel la responsabilitate și acțiune
În contextul actual, cu conflicte active la granițele Europei și riscuri crescute de dezastre naturale, România nu își poate permite să ignore această problemă. Arafat a subliniat că siguranța populației depinde de investiții strategice și de o viziune pe termen lung. Fără o alocare adecvată de fonduri și o coordonare eficientă între autorități, procentul de 3% va rămâne un simbol al vulnerabilității naționale.
Exemplul altor țări, precum Finlanda, arată că investițiile în adăposturi nu sunt doar o măsură de precauție, ci și un semn de respect față de cetățeni. Într-o lume tot mai imprevizibilă, România trebuie să își asume responsabilitatea de a proteja viețile oamenilor prin măsuri concrete și eficiente.