Ziua Internațională a Femeilor: O sărbătoare a drepturilor sau o festivitate golită de sens?
Data de 8 martie, cunoscută în România ca „Ziua Mamei”, are o semnificație mult mai profundă la nivel internațional. Aceasta este Ziua Drepturilor Femeilor, o zi care își are rădăcinile într-un protest istoric din 1908, când 15.000 de muncitoare din New York au cerut condiții de muncă mai bune, salarii echitabile și drept de vot. În timp ce în alte țări această zi este un simbol al luptei pentru egalitate, în România, tradiția oferirii de flori și ciocolată a eclipsat semnificația sa inițială.
Feministele atrag atenția asupra ipocriziei din spatele acestei festivități. Ele subliniază că drepturile femeilor nu ar trebui să fie recunoscute doar o dată pe an, ci să fie susținute prin politici publice care combat violența de gen, inechitățile salariale și discriminarea. În lipsa unor astfel de măsuri, celebrarea cu flori devine un simplu gest simbolic, lipsit de substanță.
Protestele care au schimbat istoria
Începutul secolului XX a fost marcat de mișcări feministe curajoase, care au cerut drepturi fundamentale precum cel la muncă, proprietate și vot. Aceste proteste au fost adesea întâmpinate cu violență, iar femeile implicate au plătit un preț mare pentru emancipare. Mișcarea sufragetelor, de exemplu, a fost brutal reprimată, iar participantele au fost arestate și abuzate în închisori.
Cu toate acestea, sacrificiile lor au dat roade. Dacă la începutul secolului doar 20 de țări acordau drept de vot femeilor, până în 1960, acest drept a fost recunoscut în peste jumătate din statele lumii. În România, femeile au primit drept de vot în 1929, dar doar pentru alegerile locale. Abia în 1946, dreptul de vot universal a fost garantat, iar româncele au putut vota liber după Revoluție.
O moștenire comunistă și efectele sale
În timpul regimului comunist, semnificația zilei de 8 martie a fost deturnată. Femeia-mamă a fost idealizată, iar politicile agresive de creștere a natalității au dus la tragedii precum avorturile clandestine, care au curmat viețile a mii de femei. Această perspectivă limitată asupra rolului femeii în societate persistă și astăzi, fiind adânc înrădăcinată în mentalitatea colectivă.
După Revoluție, aderarea României la Uniunea Europeană a adus îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește drepturile femeilor. Cu toate acestea, violența domestică rămâne o problemă endemică. Statisticile recente arată o creștere alarmantă a cazurilor de violență, iar măsurile de protecție, deși implementate, sunt insuficiente pentru a face față acestei crize.
România, pe ultimul loc în egalitatea de gen
Conform Indexului Egalității de Gen al Uniunii Europene, România ocupă ultimul loc. Femeile se confruntă cu inegalități în domenii precum muncă, sănătate, educație și reprezentare politică. Deși femeile reprezintă peste jumătate din populația țării, ele sunt subreprezentate în politică, iar inițiativele legislative pentru creșterea participării lor stagnează.
În 2024, doar 21% dintre parlamentarii români erau femei, iar proiectele de lege care ar fi garantat o reprezentare mai echitabilă rămân blocate. În același timp, sondajele arată că majoritatea femeilor din România consideră că este nevoie de o prezență mai mare a femeilor în politică, dar voința politică pentru schimbare lipsește.
Ipocrizia politică și nevoia de acțiune
Feministele și activiștii pentru drepturile femeilor subliniază că gesturile simbolice, precum oferirea de flori, nu pot compensa lipsa unor politici publice eficiente. Problemele reale, precum discriminarea la locul de muncă, hărțuirea sexuală, violența domestică și lipsa accesului la servicii esențiale, rămân neadresate.
În lipsa unor angajamente ferme din partea politicienilor, celebrarea zilei de 8 martie riscă să devină un exercițiu de imagine golit de conținut. Este nevoie de o schimbare de paradigmă, care să pună în centrul atenției drepturile și nevoile femeilor, nu doar în această zi, ci pe tot parcursul anului.