Tezaurul dacic furat: O criză a patrimoniului cultural românesc
Într-un context alarmant pentru protejarea patrimoniului cultural, Corpul de control al prim-ministrului a descoperit o serie de deficiențe și abateri grave în gestionarea tezaurului dacic. Aceste nereguli, constatate în urma verificărilor la Ministerul Culturii și Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), scot la lumină o lipsă de coerență legislativă și organizatorică în protejarea bunurilor culturale mobile clasate.
Deficiențe legislative și abateri de la normele juridice
Raportul Corpului de control evidențiază existența unor lacune legislative care afectează protejarea patrimoniului cultural. În plus, s-au constatat abateri de la cadrul juridic privind exportul temporar al bunurilor culturale mobile. Aceste deficiențe au fost amplificate de lipsa unor analize de specialitate asupra măsurilor de securitate și pază propuse de entitățile străine implicate în organizarea expozițiilor.
Securitatea, o problemă neglijată
Un aspect critic identificat a fost lipsa unor măsuri riguroase de securitate pentru expoziția temporară organizată la Muzeul Drents din Olanda. Spre deosebire de expozițiile din Madrid și Roma, unde paza a fost asigurată 24/24 de personal specializat, în cazul expoziției din Olanda, supravegherea s-a realizat doar printr-un centru de control, iar personalul de pază era disponibil doar pentru urgențe. Această abordare a fost considerată insuficientă pentru protejarea unor artefacte de o valoare inestimabilă.
Abateri în procesul de avizare și reevaluare
Analiza documentelor a scos la iveală că MNIR a inițiat demersuri pentru obținerea avizului necesar exportului temporar cu devansarea termenelor legale. Mai mult, contractul de împrumut pentru expoziția din Olanda a fost semnat înainte de emiterea avizului de principiu de către Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor. În plus, unele dintre bunurile expuse nu au fost reevaluate de mai bine de 14 ani, deși normele impun reevaluarea la fiecare 10 ani.
Consecințe și semnale de alarmă
Aceste nereguli au fost comunicate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, subliniind gravitatea situației. Lipsa unor măsuri adecvate de protecție și organizare ridică întrebări serioase despre modul în care patrimoniul cultural al României este gestionat și protejat. Într-o perioadă în care identitatea culturală este esențială, astfel de deficiențe pun în pericol moștenirea istorică a țării.