Analiza situației descrise relevă, în esență, un lanț de neîmpliniri la nivelul administrativ și juridic, care a definitivat un câmp propice pentru acțiuni nefaste, culminând cu inculparea și judecarea personajului principal, Doloiu Gheorghe, sub acuzația de spălare de bani. În ciuda achitării inculpatului pentru lipsa probelor necesare care să ateste savârșirea faptei incriminate conform rechizitoriului, natura derapajelor procesuale și consecințele activităților ilicite, presupuse sau dovedite, care au implicat personajul și anturajul său, deschid o perspectivă complexă asupra deficiențelor sistemului judiciar și administrative în abordarea și gestionarea cazurilor de corupție și infracțiuni conexe.
Este de necontestat că procedurile judiciare nelegale, extinderea urmăririi penale în absența unei temei juridice solide, schimbări de incadrări juridice nejustificate și aplicarea necorespunzătoare a prevederilor legale referitoare la prescripția răspunderii penale, au fost strategii abordate în mod eronat de procuratura de caz, care a determinat, pe fond, un rezultat nefavorabil procuraturii în demersul său de a construi un caz solid împotriva lui Doloiu Gheorghe.
Mai mult decât atât, decizia de achitare pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție, întrucât inculpatul nu a îndeplinit elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, evidențiază un aspect crucial al practicii judiciare românești: necesitatea unei analize riguroase și obiective a probelor și a argumentelor prezentate de acuzare, în orice proces penal.
Pe de altă parte, aspectele ridicate referitor la metodele folosite de Doloiu Gheorghe pentru a obține terenuri prin procedee considerate neortodoxe, utilizarea de acte simulate și implicarea în tranzacții imobiliare fictive pun în evidență o problemă endemică în gestionarea proprietății și a tranzacțiilor imobiliare: prevalența corupției și a modului de operare în afara cadrului legal. Aceste realități impun o analiză serioasă a mecanismelor de reglementare și control ale tranzacțiilor imobiliare și a proceselor notariale, pentru a evita situații în care indivizi cu influență și resurse pot exploata lacunele sistemice în scopuri personale nelegitime.
În concluzie, acest caz subliniază o dată în plus necesitatea unei abordări integrale și coerente în reformarea justiției, accentuând nevoia de claritate, transparență și eficiență în procesele judiciare și administrative, precum și în legislația care reglementează proprietatea și tranzacțiile imobiliare, pentru a asigura corectitudinea, echitatea și respectarea statului de drept.